Ce-i drept, cu prea mult timp liber nu prea mă pot lăuda, mai ales că fix în zilele planificate pentru relaxare şi lectură, s-au adunat de fiecare dată cu totul alte activităţi inoportune, dar devenite brusc prioritare. Dar totuși, printre articole, revizuiri, planuri editoriale, telefoane, discuţii şi planificări, au fost totuşi şi cărţi citite – nu prea multe că mi-ar mai trebui o pereche de ochelari peste cea deja existentă, dar suficient de interesante cât să merite să le aduc în atenţia cititorilor.
Martin Eden – Jack London
„Cel nebun din dragoste e gata să moară pentru un sărut.”
Obişnuită cu aventura prezentă în romanele lui Jack London, am fost surprinsă să dau peste elemente de romance. Criticii au afirmat că „Martin Eden” este un roman în mare parte autobiografic al autorului, iar sfârşitul tragic al personajului principal – care nu se potriveşte cu finalul fericit din viaţa reală – este un strigăt disperat al scriitorului într-un moment în care nicio soluţie nu îi trecea prin minte.
Martin Eden este marinarul needucat, brutal, sălbatic, obişnuit cu vitregiile vieţii, care însă descoperă că are o sensibilitate aparte pentru artă şi frumos. Această atracţie către cultură este activată brusc în momentul în care o cunoaşte pe Ruth Morse – femeia care aparţine unei clase sociale înalte şi de care se îndrăgosteşte la prima vedere. Dorinţa lui Martin de a ajunge la nivelul ei şi de a-i câştiga dragostea este motivaţia suficient de puternică ce îl determină să se autoeduce şi să îşi depăşească limitele şi condiţia inferioară. Conflictul interior al personajului este unul extrem de puternic, iar el pendulează între dezamăgiri şi succese până ce ajunge la concluzia că lumea la care el a aspirat nu este decât un monstru ipocrit cu poleială angelică. Multitudinea de cărţi citite îi îmbogăţesc universul cu vaste cunoştinţe – în special filozofice – dar îi dezvăluie şi aspectul hâd de dincolo de aparenţe. Se vede astfel provocat să decidă, iar decizia îl aruncă în întuneric.
Cartea este una emoţionantă, provocatoare, generatoare de speranţă în forţele proprii şi o lecţie de viaţă pentru cei care nu se încumetă să treacă de barierele sociale. Pe de altă parte, este o poveste de dragoste cu personaje atât de diferite, încât finalul ar fi putut fi preconizat.
Magazinul de sinucideri – Jean Teulè
„E un magazin mic, unde nicio rază vreodată n-a zâmbit.”
Văzută cu cartea în mână, m-am gândit – ca tot cititorul care se ghidează după un titlu – la un horror sângeros. Nici pe departe. M-am ales cu un grotesc comic, acel gen de umor care te face să ridici o sprânceană în semn de uimire cu semnul întrebării şi până la urmă zâmbeşti, pricepând mesajul.
Acţiunea romanului este plasată într-un viitor îndepărtat, incert, când omenirea este asaltată de fenomene atât de oribile, încât pare a fi începutul apocalipsei. Nimeni nu poate zâmbi când întreaga lume se zbate agonizant în suferinţă, nimeni nu are un motiv pentru a se mai trezi a doua zi. Pe un asemenea fundal, sinuciderea şi depresia sunt noile tendinţe. Şi cum omul şi-a dorit întotdeauna să fie în pas cu trendurile, în Cartierul Religiilor Uitate există chiar şi un Magazin de Sinucideri ce aparţine familiei Tuvache. Având negustoria în sânge, dar şi o indiferenţă morbidă la suferinţa oamenilor, aceştia vând „eliberarea” de viaţă. Ştiu! E horror, morbid, grotesc. Numai că autorul prezintă totul în nişte note amuzante, insistând pe mesajul moralizator din spatele cuvintelor. Vă puteţi gândi la un fel de Addams Family şi reuşiţi să compuneţi tabloul. Autorul satirizează eforturile societăţii de a fi la modă, subliniază felul în care negustorii speculează interesele oamenilor pentru a-şi vinde marfa şi nu în ultimul rând este reliefată nevoia omului de speranţă şi zâmbet – elemente care pot schimba vieţi.
Familia Tuvache menţine cu mândrie „moda” sinuciderii, mai puţin mezinul familiei, Alan, care e tot numai un zâmbet şi împrăştie voie bună în jurul lui. Comportamentul „deplasat” al băiatului şi veselia lui contagioasă vor transforma Magazinul de Sinucideri într-o adevărată oază de bucurie. Cine zicea oare că nu se face primăvară cu o singură floare?
De la idee la bani – Napoleon Hill
„Valoarea deciziilor depinde de curajul necesar pentru a le pune în practică.”
Ei bine, curiozitatea m-a făcut să deschid cartea şi să o citesc. Faptul că este „de peste 70 de ani bestseller internaţional” şi că „promite” dezvăluirea unor învăţături inedite e suficient, zic eu, să stârnească interes.
Un scop bine definit şi o voinţă de nestrămutat în a-l atinge reprezintă cheia succesului conform spuselor gânditorului american. Aşadar ne aducem aminte de Coelho care ne spunea că universul se pune în mişcare pentru a ne îndeplini dorinţele dacă ajungem să credem cu adevărat în ele. O minte hotărâtă poate materializa orice dorinţă, în timp ce indecizia atrage eşecul. Diverse povestiri vin să susţină în acest sens cartea lui Hill, iar lectura este una într-o notă optimistă şi se încearcă demonstrarea puterii minţii umane. Da, la un moment dat, ajungi să te întrebi dacă nu cumva ţii în mâini propriul destin şi în loc să îl conduci în direcţia dorită, nu ştii ce să faci cu el.
Cartea este o lectură pozitivă care generează speranţă în forţele proprii, oferind iluzia sau certitudinea (încă nu m-am convins pe deplin cu legea asta a atracţiei) că mintea umană e capabilă să creeze realitatea dorită dacă este suficient de puternică în a crede şi vizualiza scopurile propuse.
Cartea Figurilor Hieroglifice – Dorinţa Dorită – Nicolas Flamel
„O cruce pe care șarpele era răstignit…”
În jurul alchimiei și al pietrei filozofale s-au țesut nenumărate povești. Cartea are un autor destul de sonor și, bineînțeles, mi-a atras atenția. Oare chiar se poate transmuta un metal fără valoare în prețiosul aur? A aflat Flamel secretul mult-doritei pietre? Un manuscris suficient de vechi asupra căruia planează misterul îl lansează pe Flamel într-o căutare nebună și o cercetare ce pare, inițial, fără sfârșit. Cu toate acestea, la doar 35 de ani, când alchimia îi era doar o străină seducătoare, se trezește interpretând figuri hieroglifice, abordând filozofii și încercând explicații peste explicații.
Fanii cărților fantasy vor adora volumul, dar totodată și cei pasionați de istorie vor avea parte de o lectură interesantă dacă scopul este acela de a surprinde credințele și perseverența societății pe parcursul timpului. Nicolas Flamel nu este doar un personaj inventat, ci omul chiar a existat, trăind în secolul XIV și dedicându-se cercetării manuscriselor vechi care îi atrăgeau atenția. Astfel a dobândit și o fascinație față de alchimie și piatra filozofală despre care care puteți afla mai multe aici.
MUST READ magazine 