… şi dorul doare

Mi-e dor de cărţi fantasy, de poveştile dintr-un demult când viaţa îmi era altfel, iar soarele încă mi se părea de neegalat în strălucire.

Mi-e dor de acel cândva când sufletul din mine nu se prefăcuse în cenuşă şi nu fusese încă împrăştiat de vântul rece al toamnei.

Mi-e dor de zâmbetul care putea sparge norii grei de furtună şi de speranţa care mă lua de mână în fiecare dimineaţă.

Mi-e dor de timp… de timpul acela, nu de acesta. Pe cel de azi aş vrea să-l şterg cu o radieră, să-l anulez, să-l îngrop… să fac un joc de şah cu prezentul, iar miza să fie trecutul meu. Şi jur că simt că aş putea câştiga şi m-aş recâştiga pe mine.

Mi-e dor de oameni a căror amintire mă apasă şi mă sufocă în toate acele secunde când liniştea se joacă de-a chirurgia plastică pe sufletul din mine şi mă îngrozeşte adesea rezultatul tot mai aproape de Frankenstein.

Mi-e dor să cred în îngeri şi să-i mai cer lui Dumnezeu să nu plouă nici azi.

Mi-e dor de zilele în care nu simţeam noaptea mai grea decât plumbul bacovian şi de serile în care mă bucuram de orice anotimp.

Mi-e dor să am încredere în oameni şi să cred că zâmbetele primite sunt dezinteresate.

Mi-e dor să adorm şi să am vise plăcute.        

Mi-e dor să văd frumosul din lume, să simt gustul cafelei de dimineaţă, să nu mai calc permanent acceleraţia.

Mi-e dor şi dorul doare oricât am încerca să ne-amăgim cu iluzia de normal. Ne prindem în plase de păianjen şi trăim vieţi care nu ne aparţin, care nu ne reprezintă, care nu ne vor oferi decât regrete tardive. Iar scurtele momente de luciditate, când ne spunem că e ultima dată, după care vom pune punct… se duc în momentul următor, când zbaterea ne lipeşte parcă şi mai tare de plasa otrăvită a unui păianjen ce ne ucide lent.

Îmi bat în piept zeci de dureri şi-mi urlă în minte sute de reproşuri… pentru mine, pentru viaţă, pentru oameni care doar au luat şi au plecat când nu am mai fost dispusă să ofer. Şi mi-e dor având senzaţia de frig în oase când sunt grade cu plus şi de arsură când totul îngheaţă. Normal? Nici pe departe. Unele răni nu se cicatrizează nici cu tot rivanolul din lume.