Ghici care-i mincinosul – M.J. Arlidge

Nu este de mirare că, după ce a produs mai multe seriale poliţiste şi după o carieră în televiziune, M.J. Arlidge a început să scrie thriller-uri care au devenit rapid bestseller-uri, fiind traduse în zeci de ţări şi adorate de cititori. Ce au atât de special cărţile acestui autor? Pentru a deveni dependenţi de poveştile construite de M.J. Arlidge, trebuie doar să începeţi să citiţi una dintre cărţile lui.

„Când lumea nu îţi oferă nimic, să nu se mire când te întorci împotriva ei.”  Un thriller construit cu măiestrie, „Ghici care-i mincinosul” reuşeşte să îi ofere cititorului o doză de suspans care anulează orice banalitate, îl prinde în mrejele unei acţiuni alerte şi îl provoacă la descifrarea unui mister în timp ce generează fiori reci şi senzaţia unui cronometru pornit, care obligă la găsirea unei soluţii.

79850045_828732164226765_8826697090848522240_nOraşul Southampton se transformă într-un peisaj grotesc când incendiile încep să-şi facă de cap fără a fi vorba de o întâmplare nefericită. Focul dansează repetat nopţi la rând, transformând clădiri şi vieţi în ruină, sădind panică, curmând destine într-o manieră odioasă. Inspectoarea Helen Grace şi echipa sa de poliţie se luptă să oprească haosul şi să îl captureze pe cel care provoacă seria de crime, dar se loveşte de un mister aproape indescifrabil.

„Trei incendii uriaşe în aceeaşi noapte. La o oră, unul după altul, în cascadă. Ăsta nu e accident.”

Aparent nu există nicio legătură între asasinate, modul de operare este unul planificat minuţios, iar cercetările par să se învârtă în acelaşi cerc, fără niciun rezultat. Posibilii suspecţi sunt eliminaţi unul după altul, iar căutarea frenetică a criminalului se împleteşte cu vieţile particulare ale personajelor. Marcată de propriile dileme, apăsări sufleteşti şi dependenţe fizice, Helen Grace îmbină personalul cu profesionalul într-un mod strălucit, făcând faţă misiunilor complicate care îi cer concentrare şi abilitatea de a lua decizii radicale. Fiecare membru al echipei de poliţie are propria viaţă, în afara carierei alese, iar sacrificiile, făcute adesea în favoarea cazurilor primite, le afectează de fiecare dată viaţa personală într-o măsură mai mare sau mai mică. Este interesant să le ştii gândurile şi să-i vezi în diverse situaţii, când meseria le cere o oarecare dezumanizare pentru a putea obţine un rezultat.

Cel care mi s-a părut cu adevărat remarcabil construit a fost… criminalul. O inteligenţă fascinantă pe care îţi este imposibil să nu o admiri şi, deşi nu ai cum să fii de acord cu acţiunile sale, îi înţelegi motivele, îi simţi ura depozitată ani de-a rândul în suflet şi îl acuzi totuşi, dar nu fără a te întreba cum ai fi procedat la rândul tău, dacă i-ai fi îndurat traumele. Acesta este incendiatorul Southampton-ului, personajul malefic din umbră, a cărui identitate cade ca o lovitură de teatru în finalul romanului, după ce, alături de poliţie, ai epuizat toţi posibilii suspecţi.

„Diavolul se ascunde în detalii la locul incendiilor.” – este şi cazul multiplelor focuri pe care poliţia nu le poate anticipa şi nici nu le poate descifra, făcând în acest sens paşi prea mărunţi. Oamenii legii trec pe lângă micile detalii, iar implicările emoţionale nu mai pot fi controlate.

Cine este cel care se joacă într-un mod macabru cu vieţile oamenilor? Care îi sunt motivele? În ce constă lovitura finală? Un plan pus la punct până la ultima mişcare ce produce uluire – cu un pas mereu în spate, inspectorul Helen Grace trebuie să admită atunci când pierde jocul, iar celălalt câştigă într-o manieră care o depăşeşte.  Cine minte şi cine spune adevărul? Pericolul devine iminent cu fiecare oră care trece…

Pe parcursul lecturii cititorul are parte de multe surprize, de răsturnări de situaţie, de neprevăzut, de un ritm ameţitor şi de un mister care se dezvăluie într-un mod neaşteptat. Deşi reuşeşte să identifice făptaşul, meritele descoperirii nu revin totuşi poliţiei, criminalul alegând să ofere gratuit informaţia asupra identităţii sale. Ce urmează? O adevărată vânătoare pe străzile din Southampton care se va sfârşi neaşteptat.

Romanul este scris la persoana a III-a, perspectiva narativă fiind aceea a unui autor omniprezent şi omniscient care… ştie cine e criminalul, dar pare să nu se grăbească în a-l dezvălui. El lasă cititorul să gândească, să îşi formeze propriile suspiciuni, păreri, deducţii, pentru a-l surprinde la sfârşit.

„Ghici care-i mincinosul” este cartea ideală atunci când doreşti o poveste deconectantă, antrenantă, alertă, care să îţi stimuleze curiozitatea şi să îţi menţină atenţia captată până la final.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.