Viaţa secretă a marilor artişti – doza de zâmbet pentru cititori

Cine s-ar fi gândit că marii sculptori şi pictori ai Renaşterii au avut vieţi atât de pline de tumult? Elizabeth Lunday ne prezintă viaţa artiştilor mega-cunoscuţi într-o altă lumină, una cu umbre şi lumini diferite, din unghiuri diverse şi cu detalii picante care fac deliciul cărţii. Dincolo de atingerea artei cu accente divine, cu muze adorate ale inspiraţiei, cu drama omului de geniu, se pare că cei mai de seamă artişti ai lumii au traversat perioade nu tocmai merituoase în vieţile lor. Ei bine, oricine are astfel de perioade, am putea spune, dar cele prezentate de autoare nu sunt tocmai din sfera banalului sau normalului, iar cartea de faţă reprezintă o adevărată demonstraţie de efervescenţă.

Viaţa secretă a marilor artişti

Bine condimentată cu bârfe scandaloase, „Viaţa secretă a marilor artişti” îi oferă cititorului o altă perspectivă din care să privească arta, noi valenţe ale capodoperelor şi, ce-i mai important, peisajul din spatele cortinei, niciodată reliefat în vreo prezentare. Privim Madona Sixtină a lui Rafael şi vedem o operă de artă cu totul specială, de o frumuseţe incredibilă, cu efecte cromatice complexe şi de o fineţe remarcabilă. Iar Madonele lui Rafael Sanzio se definesc cu siguranţă prin delicateţe reuşind să transmită emoţie. Cu toate acestea, deşi arta îi este de netăgăduit, talentul său fiind unul impresionant, oare cum am privi omul dacă am şti că în legătură cu moartea sa prematură circulă zvonuri… nu tocmai demne de un geniu renascentist? Giorgio Vasari pretinde că sfârşitul i s-a tras „după o noapte de amor intens cu Margherita” – Margherita fiind amanta deoarece pe logodnică o chema Maria şi nu era tocmai adeptă hard sex.

Aflăm despre stimabilul Da Vinci că nici măcar nu se numea aşa, dar şi că reputaţia sa a fost una nicidecum lăudată. Maestrul nu doar că a trebuit să părăsească Florenţa datorită înclinaţiilor sale către homosexualitate şi sodomie, dar mai avea şi un deficit de atenţie destul de grav, nu obişnuia să îşi termine proiectele, iar celebra Mona Lisa, pe lângă analize multiple, a atras şi o mulţime de zâmbete. Sprâncenele duduii sunt edificatoare în acest sens şi… strălucesc prin absenţă. Ca să nu-i ştirbim reputaţia marelui Leonardo, am putea presupune că femeia… nu le avea, dar, fie vorba între noi, se zvoneşte că pictorul a cam uitat să le facă. Tot Gioconda cea plină de mistere a fost analizată de medici contemporani şi i s-au găsit o multitudine de probleme de sănătate, printre care strabismul şi asimetria muşchilor feţei. Să-i mai fie oare zâmbetul una din tainele lumii sau doar o încercare forţată de a arăta cât de cât normal?

Elizabeth Lunday împarte cu generozitate zâmbete celor care îi citesc cartea. „Viaţa secretă a marilor artişti” reprezintă în mod cert o doză de umor binevenită în orice context existenţial. Dacă ne uităm la concluziile specialiştilor vom remarca faptul că aceştia sunt de acord că umorul generează o stare de confort mental, detensionează, alungă stresul, favorizează o atmosferă plăcută. Fie el îmbrăcat în satiră, având accente de sarcasm, sub forma unor picanterii sau a unor glume bune, comicul de orice natură are darul de a ne scoate din rutină şi de a ne pune un zâmbet pe chip.

Şi cum să nu zâmbeşti când Albrecht Durer este considerat „cel mai german dintre artiştii germani” deşi originile lui sunt în parte în Ungaria, Caravaggio trece zburând de la picturi religioase la înfruntarea pedepsei cu moartea pentru crimă, iar Picasso, cu aroganţa-i binecunoscută, tot schimbă relaţiile mai des ca şosetele?

Tulburaţi, obsedaţi, cu probleme comportamentale, cu erori de gândire, cu vieţi haotice sau speculând norocul, marii artişti ai tuturor timpurilor pare-se că au trăit dintr-o extremă într-alta şi singurul lucru de care nu s-au bucurat a fost monotonia. Bineînţeles că nu au avut toţi vieţi palpitante, spumoase sau demne de bârfe picante, dar autoarea are grijă să-i pună în lumina reflectoarelor pe cei care fac cititorul să ridice o sprânceană şi să-şi arcuiască buzele într-un zâmbet. Mai mult, cunoscând anumite detalii din viaţa secretă a marilor artişti, operele de artă încep să capete înţelesuri noi, iar lungile descrieri ale unor tablouri controversate să genereze interpretări proprii, în care se pot strecura anumite pasaje cu dublu sens.

Exprimarea folosită este una lejeră, colocvială, care facilitează înţelegerea celor relatate, iar lectura este nu doar una relaxantă, ci şi generatoare de bună-dispoziţie. Să facem aşadar o călătorie de neuitat în „Viaţa secretă a marilor artişti” şi să ne încărcăm bateriile cu o stare de bine.

10 gânduri despre „Viaţa secretă a marilor artişti – doza de zâmbet pentru cititori

    1. Deh, dacă am reuşi să trasăm o graniţă între aceste concepte, am fi mai presus de marii artişti. 🙂 Cu toate acestea, cred că socialul „este cel care se dă cu părerea” între normal şi anormal – e o graniţă inexistentă ce se doreşte a ţine de acceptarea socială. Mulţumesc pentru lectură şi o seară liniştită îţi doresc (şi normală, bineînţeles 🙂 )!

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.