Arta magică a durutului în cot – Sarah Knight

După cum ea însăşi povesteşte, în 2015, Sarah Knight şi-a dat demisia de la o prestigioasă editură unde muncise timp de 15 ani şi a optat pentru libertate, pentru o viaţă fără compromisuri şi constrângeri. Astăzi este independentă şi fericită, iar asta datorită artei magice a durutului în cot!

Suntem învăţaţi de mici să ne pese de toţi şi toate, dar nu ne învaţă nimeni să ne pese de noi înşine. Suntem îndoctrinaţi cu idei, principii şi concepte care nu ne aparţin şi în care nu ne regăsim. Punem acceptarea socială undeva pe un piedestal şi facem totul pentru a fi pe placul celorlalţi. Dalai Lama avea teoria că tot ce ne dorim este să fim iubiţi şi tot ceea ce facem, facem pentru a avea iubire, afecţiune, acceptare. Ei bine, lucrurile însă au degenerat. S-au îndreptat într-o direcţie periculoasă pentru omul modern, care, să-şi demonstreze capabilitatea, să se adapteze societăţii actuale, să obţină acel OK unanim, ajunge să se implice în mai multe decât poate duce, lăsându-se pe el însuşi pe un ultim plan la care nu mai are resurse să ajungă. Şi în timp ce urcă social, coboară vertiginos, pe plan personal, anulându-se.

„Arta magică a durutului în cot” de Sarah Knight ne propune o metodă – Metoda NotSorry – care intenţionează să ne schimbe perspectiva din care vedem lucrurile şi din care acţionăm. Cu siguranţă că există multiple lucruri de care nu îţi pasă, dar de care te ocupi cu conştiinciozitate pentru a nu fi ulterior blamat sau privit dezaprobator de ceilalţi. Nu eşti nici prima nici ultima persoană care participă la un eveniment deşi dorea să stea acasă să se uite la serialul preferat, care pune pe picioare un proiect în care nu crede, care ascultă ultimele bârfe ale colegilor de muncă etc. etc. Sunt o multitudine de lucruri pe care le facem fără ca în realitate să le preţuim, să ne pese de ele, să le acordăm vreo valoare. De ce? Pentru a fi politicoşi, pentru că există un sentiment afurisit al datoriei, pentru că dă anxietatea peste noi atunci când trebuie să-i spunem şefului că nu ne interesează un anumit domeniu sau activitate, pentru că intervine un complex de culpabilitate şi trebuie să fim noi „mama răniţilor”, pentru că ni s-a înrădăcinat ideea că trebuie să ajutăm non-stop şi să răspundem pozitiv mereu, pentru că ştim noi din copilărie că dacă „te doare în cot” atunci eşti nesimţit şi nimeni nu vrea să fie catalogat drept nesimţit aşa că (deşi chiar ne doare în cot de anumite aspecte) mai bine nu arătăm ce simţim sau credem. Toate bune şi frumoase. Disimulăm perfect şi suntem cei mai buni actori, numai că pierdem din vedere ceva esenţial: ne investim toate resursele – energie, timp, frumosul din noi, potenţialul nostru, bani, sănătate etc. – pentru lucruri de care nu ne pasă, iar atunci când trebuie să alocăm resurse către direcţiile de care într-adevăr ne pasă… nu mai avem.

„Arta magică a durutului în cot” este despre cum să spunem „Nu” în anumite situaţii fără a deveni nesimţiţi, despre cum să câştigăm timp pentru ceea ce contează cu adevărat pentru fiecare dintre noi, despre cum „nepăsarea” ne poate schimba viaţa în bine. Există oameni, locuri, activităţi, lucruri de care nouă nu ne pasă. Nu îmi pasă câţi oameni au devenit vegani în ultimul deceniu şi nici de cum aş putea prepara cine ştie ce meniu culinar complicat – aşadar nu doresc să particip la onomastica unei prietene unde ştiu că voi servi frappe cu lapte soia şi nici să mă uit la o emisiune culinară de dragul colegei de apartament. Pot refuza şi pot investi timpul şi energia făcând ceva care îmi produce plăcere şi bucurie. De asemenea pot refuza să particip la o sesiune de fitness, chiar dacă tot cercul de prieteni îmi bâzâie în urechi despre cât de sănătos e sportul. Pot spune că nu dispun de timpul necesar să fac şi munca altcuiva, chiar dacă mi se cere asta cu cel mai luminos zâmbet de pe pământ. Şi în acelaşi timp pot să aloc banii, energia, timpul meu cel preţios unor persoane dragi, unor plimbări, lecturii unei cărţi, locuinţei mele, sănătăţii şi aşa mai departe. Şi oricine poate face asta fără a crea impresia de nesimţire.

În acest mod creşte stima de sine, creşte nivelul de relaxare, omul devine mai eficient, mai bine dispus, mai sociabil, mai vesel, mai productiv. Sarah Knight ne explică în această carte cum onestitatea şi politeţea pot merge mână în mână oferindu-ne acel echilibru preţios de care avem nevoie, iar primul pas este „reorganizarea spaţiului mintal prin arta durutului în cot”.

„Metoda mea NotSorry minimizează timpul, energia şi banii cheltuiţi pentru persoane şi lucruri inutile.”

Conform autoarei, există situaţii în care merită să te implici şi situaţii cărora trebuie să le zici pas. Sarah Knight a început cu cartea „Magia ordinii”, a început să îşi ordoneze casa conform principiilor autoarei  Marie Kondo şi treptat i s-a relevat magia durutului în cot. Ce înseamnă asta?

„… neinvestirea timpului, energiei şi/sau banilor tăi în acele lucruri care nu te fac fericit şi care nu îţi îmbunătăţesc calitatea vieţii (ba chiar te scot din minţi).”

Iar această metodă te va ajuta să faci loc pentru cele de care îţi pasă într-adevăr. Prima etapă constă a nu mai pune atât de mult preţ pe ceea ce cred alţii şi în a te întreba pe tine ce crezi. Greşeala multora este sentimentul de vinovăţie care apare atunci când spunem „Nu”. Iar senzaţia că decizia noastră afectează pe cineva este destul de supărătoare. Sarah Knight ne învaţă că nu este problema noastră ce gândesc ceilalţi, că nu putem controla gândirea altora şi nici nu avem de ce să acceptăm etichete sau să ne îngropăm în acţiuni care ne răpesc bucuriile personale.

Citeşte gratuit numărul 4 al revistei Must Read magazine!

„Arta magică a durutului în cot” are un limbaj colocvial, autoarea practic îi vorbeşte cititorului cu dezinvoltură, nefăcând rabat de amuzament sau sarcasm. Adesea pune punctul pe i, oferă din experienţa ei de viaţă, explică pas cu pas Metoda NotSorry şi formează o nouă perspectivă asupra vieţii, promiţând un trai mai liniştit, mai plin cu bucurii, cu momente importante, cu timp liber, cu succes. Ceea ce contează pentru fiecare dintre noi este ceea ce ar trebui să beneficieze de resursele noastre. Beneficiem în acest sens de sfaturi, de paşi, de poveşti, de explicaţii şi demonstraţii. Cartea este una adorabilă, capabilă să ridice moralul, să alunge banalul, să motiveze, să îmbunătăţească încrederea în forţele proprii, să vindece moral, să ofere noi valenţe timpului nostru.