Casa din Strada Sirenelor – Octavian Soviany

Romanul lui Octavian Soviany este unul care anulează timpul şi spaţiul, transpunând cititorul într-o atmosferă propice poveştilor şi momentelor generatoare de fiori reci. Păşim în casa din Strada Sirenelor cu oarecare teamă de necunoscut, ne trezim într-un decor fascinant şi participăm la o serată cu totul deosebită şi de neuitat.

Din primul capitol facem cunoştinţă cu profesorul Faustin, cu gusturile şi excentricităţile lui, cu interiorul impresionant al locuinţei sale plasată într-un Bucureşti în care mixul dintre vechi şi nou e la el acasă. Nu ne aşteptăm să intrăm într-o altă epocă prin intermediul unei case, dar inevitabilul se întâmplă. Romanul este scris la persoana I, aşa că ne simţim precum autorul, profund fascinaţi de clădire, de posesorul acesteia, de poveştile lui. Prima vizită la profesorul Faustin ne dezvăluie şi câteva istorisiri stranii despre casa din Strada Sirenelor care, de-a lungul timpului, s-a autoapărat, totodată protejându-şi şi proprietarul. Oare să existe cu adevărat spiritele în care profesorul crede cu tărie?

20200313_232954-01

Alături de autor, plecăm cu o confuzie căreia nu-i dăm atenţie, dar care ne rămâne undeva în subconştient, iar la serata organizată de profesorul Faustin parcă simţim că ceva urmează să se întâmple…

„Se spunea că profesorul îşi alegea invitaţii care nu erau întotdeauna aceiaşi – pe baza unor complicate calcule astrologice, având grijă de fiecare dată ca toate semnele zodiacului să fie reprezentate.”

Călătoria cu taxiul până în Strada Sirenelor nu poate fi nici ea ignorată deoarece pe un viscol care îngroapă capitala în zăpadă şi lasă străzile pustii, avem parte de o primă povestire care parcă prevesteşte o seară cu iz de fantasy and horror. Povestea taximetristului aduce în atenţie vechi superstiţii şi ritualuri româneşti pe care „oamenii bătrâni de la ţară le păstrează cu sfinţenie până în ziua de astăzi”.

Pe fundalul viforului care te îndeamnă să stai acasă, oaspeţii profesorului Faustin se adună în edificiul care a înfruntat timpul din Strada Sirenelor. Cele 12 scaune sunt ocupate de oameni total diferiţi ce par a nu avea nimic în comun decât o aceeaşi locaţie temporară. Iar poveştile pot să înceapă…

O discuţie despre Sindromul Lazăr îi activează amintirile pictorului Ieronim Băiculescu care se întoarce înapoi în copilărie pentru a le relata comesenilor o întâmplare ce reliefează acest sindrom bizar. Ne plimbăm alături de el prin cimitire şi cotloane întunecate pentru a asista în final la o „trezire din moarte” urmată de o moarte de-a binelea.

Pianista Maia Cantuniary este următorul oaspete care istoriseşte o poveste care lasă auditoriul cu întrebări, dar şi cu o senzaţie că ceva urmează să se întâmple, că aceste discuţii şi poveşti nu sunt de bun augur…

„Ce poate fi mai plăcut, mai ales pe o vreme atât de câinească ca asta, decât să stai la căldură, în faţa unei mese îmbelşugate, aşa cum sunt cele pe care ni le oferă de fiecare dată prietenul Faustin, şi să asculţi o poveste cu stafii care să-ţi facă părul măciucă?”

Şi aşa, „învierea din morţi”, dar şi stafii care nu şi-au încheiat socotelile în lumea celor vii condimentează serata organizată la profesorul Faustin. Aparent, fundalul oraşului măturat de viscol, ora nocturnă şi faptul că sunt mulţi oameni la masă, cu experienţe şi poveşti diverse, formează o atmosferă propice pentru tema supranaturalului care le vine din senin şi continuă entuziasmaţi să o dezvolte, fiecare din propriile trăiri. Deşi diferiţi, necunoscutul şi elementele fantastice îi atrag pe toţi, fiecare având câte o poveste unde bizarul e la el acasă. Sunt abordate mai multe subiecte ce frizează supranaturalul, iar povestea poetului Titus Ciumara mi s-a părut cea mai „delicioasă”.

Cunoaşterea vieţilor anterioare a reprezentat dintotdeauna o tentaţie majoră chiar şi în rândul celor care susţin cu tărie că nu cred în aşa ceva. După ce dă peste o carte ciudată într-un anticariat din Sibiu, poetul şi traducătorul Titus Ciumara trece la practică, mai ales că avea deja o pasiune pentru esoterism. Experienţa este una năucitoare şi, pe lângă o straşnică sperietură, îi oferă acestuia o călătorie de neuitat înapoi în timp. Cercetarea istorică ulterioară îi demonstrează că întâmplarea nu a fost nici vis nici delir…

Odată cu sosirea celui de-al 13-lea musafir neaşteptat, vocea Adelaidei Belu lasă să se audă o veche superstiţie: „Spiritele spun că cineva dintre noi o să moară în seara asta!”

Citeşte online revista Must Read magazine!

Deşi atmosfera rămâne una jovială, iar oaspeţii îşi continuă poveştile şi discuţiile, în aer parcă pluteşte un nor negru, iar sufletul e strâns de o presimţire ciudată. Statueta Cerberului încearcă să avertizeze, dar omul, prea raţional din fire, refuză să-i acorde atenţie sau să îşi asculte intuiţia, iar inevitabilul se întâmplă lăsând cititorul cu o expresie de uimire, dar şi cu multe întrebări, având în final mai multe variante de răspuns şi posibilitatea de a-l alege pe cel pe care îl simte mai aproape de adevăr. 

Cartea scrisă de Octavian Soviany are toate ingredientele unei lecturi captivante de la incipit până la ultimul cuvânt. Decorurile, personajele, poveştile sunt menite să provoace imaginaţia cititorului, să îi prezinte o idee şi să-l lase să-şi formeze propriile păreri. Avem elemente de fantasy, de realism magic, de supranatural inserate cu dibăcie şi împletite cu raţionalul şi ştiinţificul astfel încât să inducă cititorul pe un teren necunoscut, dar deopotrivă periculos şi fascinant. Până la urmă ai de ales ce crezi şi ce nu deoarece „corola de minuni a lumii” nu este strivită sub nicio formă, iar tainele se păstrează intacte construind un mister absolut cuceritor.

Nu avem acel horror care să te facă să aprinzi toate luminile din casă, dar îţi lasă o senzaţie ciudată de a mai privi încă o dată un cimitir, de a analiza probabil umbrele create de lumini, de a reflecta la unele întâmplări cu iz straniu pe care le-ai trăit de-a lungul vieţii. Totodată un „Oare?” pluteşte pe deasupra tuturor oaspeţilor profesorului Faustin – nu e rostit cu voce tare, dar se simte în gândul fiecărui personaj şi începe să se insinueze subtil şi în mintea celui care citeşte.

„Casa din Strada Sirenelor” este cartea care te va scoate din orice stare de plictiseală şi care te va provoca să încerci să vezi dincolo de aparenţele perfect logice.

3 gânduri despre „Casa din Strada Sirenelor – Octavian Soviany

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.