Vampirul Vittorio – Anne Rice

Vampirul Vittorio, de Anne Rice, este una dintre cărţile care reuşesc să introducă cititorul într-un univers fascinant, să dea timpul înapoi şi să înfăţişeze o epocă în imagini vii şi colorate. 

De la primul său roman, Interviu cu un vampir, care s-a transformat rapid în bestseller, Anne Rice a continuat seria Cronicile vampirilor, urmând Noile cronici ale vampirilor, iar temele abordate, precum iubirea, moartea, veşnicia, damnarea sau condiţia umană, sunt mixate cu fantasy, istorie, religie, romance şi învelite cu un voal gotic care conferă scrierilor sale un farmec aparte. Cu o documentare amplă, autoarea reuşeşte în fiecare dintre cărţile sale să creeze senzaţia de verosimil, să provoace la analiză şi dezbatere, să ofere date importante cu privire la perioade de timp, personalităţi ale vremii, locuri etc.

Vampirul Vittorio face parte din seria Noile cronici ale vampirilor, cu precizarea că fiecare roman poate fi lecturat ca stand-alone. 

20200403_022820-01

Spre deosebire de ceilalţi vampiri ai lui Anne Rice, Vittorio are ceva special. Şi nu este vorba doar despre o mai puternică latură umană sau despre un romantism mai pronunţat al cărţii, ci de un „ceva” mai presus de întuneric, umanitate şi lumină. Dualitatea protagonistului anulează graniţa dintre bine şi rău, dintre rai şi iad, dintre cer şi infern. Vorbim despre o creatură a nopţii, despre un demon care vede îngeri şi care le primeşte ajutorul. Vorbim despre monstrul aducător de moarte care ia asupra sa, prin proprie cerere, păcatele umanităţii. Vorbim despre rău şi bine ca feţe ale aceleiaşi monede.

„Rugaţi-vă să puteţi vedea lumina în cei din jurul vostru şi asta nu cu preţul crimei sau al dezonoarei. Vă doresc să nu aveţi de plătit un preţ atât de scump. Lăsaţi-mă pe mine să ispăşesc şi păcatele voastre.”

Vittorio di Raniari, tânărul fermecător care adoră viaţa, asistă la masacrul propriei familii şi, ulterior dorinţa de răzbunare îl determină să ia urma vampirilor pentru a plăti sângele cu sânge şi moartea cu moarte. Ca şi când i-ar juca destinul o festă tragică, tânărul ajunge să îmbrăţişeze întunericul veşnic şi să devină aidoma celor peste care şi-a aruncat răzbunarea – un demon angelic ce va purta întru eternitate durerea, regretele şi amintirile. Frumuseţea îi devine damnare, iar veşnicia se transformă în plumb ce-i va apăsa pe creier şi-i va zdrobi continuu sufletul pe care susţine că încă îl are chiar după cinci sute de ani.

„Frumuseţea este cea care ne duce la pierzanie. Ca să vă explic mai clar, suntem transformaţi în nemuritori de către cei care nu pot rezista farmecelor noastre.”

Spre deosebire de celelalte romane din Cronicile vampirilor şi din Noile cronici ale vampirilor, Vampirul Vittorio are o poveste de dragoste care sfidează trecerea timpului şi legea firii. Atracţia dintre Vittorio şi Ursula îi va aduce pe cei doi împreună şi le va menţine strânsă legătura în pofida trecerii veacurilor.

20200403_022844-01

Relatat la persoana I, romanul aduce cititorul cât mai aproape de Vittorio şi, alături de el, are o imagine vie a Florenţei secolului XV, păşeşte pe străzile florentine din „epoca de aur”, cunoaşte personalităţi celebre ale vremii, asistă la evenimente marcante şi priveşte uluit opere de artă de o valoare inestimabilă, pătrunzând totodată în profunzimea vieţii artistului. Epoca Renaşterii prinde viaţă prin povestirea plină de patos a protagonistului şi dincolo de un fantasy remarcabil, Vampirul Vittorio este o veritabilă incursiune în istorie şi artă, fapt care îi dă un plus de valoare acestui roman.

„Pe atunci două lucruri erau adevărate: Cosimo era cel mai puternic om din lume, iar Florenţa era condusă de popor.”

Interesant la Anne Rice este şi felul în care îşi construieşte vampirul. Nu există un rău exclusiv sau un bine total, aceştia au regrete şi o conştiinţă anulată adesea doar de necesitate. La Vittorio este încă şi mai evidentă această măcinare continuă, el fiind nevoit să-şi poarte şi blestemul în veşnicie, iar acesta constă în lumina oamenilor pe care preoţii nu o mai văd demult, dar pe care el o va stinge cu durere privind-o de fiecare dată în toată splendoarea ei sfâşietoare.

„Luaţi aminte: lumina se află înăuntrul vostru. Eu o văd. O văd în fiecare dintre voi şi aşa va fi mereu.”

Mai mult, vampirul este un pretext pentru plimbările memorabile prin oraşe încărcate de poveşti, pentru reînvierea istoriei, pentru imortalitatea artei. În cazul de faţă, superba Florenţa, fiind locaţia pusă sub lupă.

Sacru şi profan împletite precum o spirală ADN creează un tablou renascentist pe care nu îl poţi judeca, ci doar admira. Iar cartea se încheie cu un citat care ne oferă o senzaţie ciudată: „Pentru că Dumnezeu nu ar fi creat niciodată omul, ca să nu mai vorbim de înger, dacă ar fi ştiut ce soartă sumbră îl aşteaptă…”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.