O veche legendă ne spune…

O veche legendă ne spune că Pământul e o entitate vie, care simte, aude şi vede. Astfel se împovărează în fiecare moment cu oameni, gânduri, locuri, vorbe şi fapte care îl supără, îl dezamăgesc, îl rănesc. Se crede că la Începuturi, când a fost creat de Dumnezeu, Pământul era alb ca lumina. Ulterior a început să se întunece când oamenii s-au înrăit şi primul om a fost ucis. De atunci şi până azi s-au adunat în el păcate, dureri, tăceri şi răni care l-au adus în starea în care e. Iar uneori Pământul se sufocă şi atunci înghite lume pentru a-şi mai uşura greutatea ce-l apasă. Şi Pământul le dă oamenilor cutremure, boli, războaie şi moarte atunci când nu-i mai poate duce şi atunci când vede răul întinzându-se ca o molimă asupra lui. Pământul nu se supără pe noi, el doar încearcă să ne spună un „Nu mai pot! E suficient.”, dar pentru că nu-l aude nimeni, atunci ne dă un strigăt de durere în singura manieră posibilă care-i poate aduce eliberarea.

30713553_1504416879667911_1953990228965948481_nPoate că ar trebui să ne gândim uneori la acest Pământ. La faptul că ne îndură clipă de clipă deşi tot răul de la noi îi vine. Suntem obişnuiţi cu poverile – ni le ducem zilnic în suflet, ne dor, ne limitează, ne apasă, ne împiedică de cele mai multe ori să strălucim. Ştim foarte bine cât sunt de grele, cât sunt de dificile, cât de fericiţi ne-am lepăda de ele dacă ni s-ar da ocazia. Pământul însă ne duce pe toţi cu poverile noastre cu tot şi se resemnează tacit în fiecare moment. Pământul nu mai are ocazia să se bucure pentru că bucuriile i le anulăm noi. Uităm că este cel care ne susţine, care ne oferă, care ne menţine în viaţă. Uităm şi că există. Ne amintim de el şi de tot frumosul din jur abia când acesta spune „Stop!”.

Ştiu că azi Pământul preferă să se bucure de pomii înfloriţi, de parfumul magnoliilor, de viaţa oferită de primăvară, de soare, de vântul ce începe să se joace printre ramuri şi nu, nu mai vrea să vadă oamenii care ştiu doar să şteargă frumosul cu radierele tocite din suflete. Ştiu că Pământul şi-a rezervat timp pentru el şi ştiu că i se cuvine din plin acest drept. Am putea să facem la fel şi să ne redescoperim pe noi înşine dacă tot a ales Pământul să ne ofere şi nouă din acest timp de răgaz.

– Ia piciorul de pe acceleraţie, omule! Calcă frâna aia şi priveşte în tine însuţi! Unde te grăbeşti şi ce anume cauţi?   

2 gânduri despre „O veche legendă ne spune…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.