Atunci când iubeşti…

Atunci când iubeşti te uiţi pe tine. Atunci când iubeşti dai totul şi simţi că poţi muta munţi de neclintit pentru zâmbetul persoanei iubite. Şi sigur poţi. Eu am putut inclusiv să-mi calc tot universul în picioare pentru tine şi am făcut-o fără să privesc o secundă în jos la ce anume strivesc în alergarea mea. Nu îţi reproşez nimic… era doar o demonstraţie a ceea ce poţi face orbit de iubire.

blondaAtunci când iubeşti nu pleci. Atunci când iubeşti rămâi şi înduri toate cercurile infernului şi strângi pumnii ridicând privirea cu convingerea că ţi se mai pot adăuga încă nouă pentru că vei trece şi prin ele dacă e cazul. Atunci când iubeşti nu fugi şi nu îl laşi pe celălalt singur. Ştii, iubirea nu se hrăneşte cu suferinţa celuilalt. Dacă se întâmplă asta, cel mai probabil e vorba doar despre un drog mizerabil nicidecum despre sentimente.

Le-am îndurat pe toate şi jur că aş mai fi dus încă pe atât fără să fac un pas înapoi. M-aş fi ancorat lângă tine şi nu m-aş fi clintit nici dacă trecea un tsunami peste mine (am convingerea că nimic nu m-ar fi putut îndepărta de ceea ce iubesc) până mi-am pus întrebarea dacă mă iubeşti şi tu, iar aici mi-a dat cu rest.

Nu mi-a plăcut niciodată matematica. Am ocolit rezultatele bătute în cuie şi formulele fixe tocmai pentru că perfecţiunea mi s-a părut mereu cam dubioasă. Nu mi-au plăcut însă nici exerciţiile cu multe paranteze, nici fracţiile şi nici radicalii al căror rezultat îmi dă cu minus… La noi a fost un minus permanent pe care l-am refuzat atât de mult încât atunci când a devenit prea evident nu am putut nici măcar să îl mai repar … şi nici tu nu ai făcut-o.

Ar fi putut fi altfel? Poate. Nu voi şti cum ar fi fost dacă sau dacă şi nici nu vreau să mă întreb. Eu, cea avidă după răspunsuri, cea insistentă până la cauzare de nevroză, cea care vorbeşte până la epuizare mintală… azi tac şi nu mai am întrebări şi nu mai vreau răspunsuri. Ce mai poţi face cu răspunsurile atunci când vin prea târziu pentru a mai folosi la ceva?

Atunci când iubeşti te sufocă durerea celuilalt. Tu nu ai avut niciodată nevoie de vreo mască de oxigen, deşi pe mine mă durea atât de al dracu’ de tare, încât mă gândeam serios să fur una de la reanimare!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.