După ce am murit…

FB_IMG_1567656643432Uneori încerci, alteori lupţi să poţi reuşi… şi cazi, şi te prăbuşeşti (nu oricum ci dureros) şi nu ştii dacă te vei ridica sau dacă vrei să te ridici şi cu toate astea o faci mecanic ca şi când divinitatea te-ar resuscita numai pentru a te mai lovi o dată (pentru că ştii şi simţi că aşa se va întâmpla) – un joc perfid şi pervers pe care eşti obligat să îl joci minut de minut până ce te transformi, până ce nu te mai recunoşti, până ce soseşte clipa fatidică şi doare atât de tare încât arde în tine ultima fărâmă de umanitate pe care ai mai fi putut să o ai oricum doar o scurtă perioadă de timp. Şi îţi simţi inima explodând – organ cald ce se zbate în cutia toracică anticipând dezastrul, anticipându-şi moartea, şi apoi doar senzaţie de sânge prelingându-se prin tine… şi nicio durere pentru că a dispărut. Şi poate, uitându-te în oglindă, nu te vei mai recunoaşte dar durere nu mai e – asta cu siguranţă se pierde odată cu fondul sufletesc şi odată cu ultima lacrimă.

Spuneai că ştii ce e durerea, iubitule? Poate că nu ai calculat-o cum trebuie. Tu nu ai avut nicicând în tine doar cimitire şi cruci pe care au pocnit unghii şi s-au însângerat degete până la os. Spuneai că iubeşti? Cât valorează o iubire sfâşiată? Cât dai pe o inimă care e doar carne sfârtecată – simplu organ fără viaţă, durere în stare pură care nu mai are putere nici să strige… Cât înseamnă în lumea ta un suflet gol? Zâmbesc, ştii? După ce ţi s-au terminat lacrimile nu îţi mai rămâne decât să zâmbeşti ironic la vaietele celor care cred că „doare atât de tare” sau la un „nu mai pot” care de fapt e doar o lamentare inutilă. Acel „nu mai pot” nu se rosteşte… l-am zis de atâtea ori când încă mai puteam (deşi nu o ştiam) încât în momentul în care chiar nu am mai putut, am realizat că mi s-a terminat vocea şi nici rostul de a urla NU MAI POT nu îl mai vedeam… pentru că atunci când nu mai poţi eşti deja scrum şi nu, nu eşti nicio pasăre Phoenix să renaşti din propria cenuşă. Rămâi scrum în plan metaforic şi, în plan real, eşti un zombie fără nimic în tine – trăieşti… trăieşti şi atât.

Înainte aerul se oprea în plămâni, acum trece prin gol şi nu-l mai simt nici uşor şi nici apăsător. În niciun fel. Şi la ce bun? Rece, cald, parfumat sau greu e doar… combustibil. Şi tu încă mai crezi că ai dreptate… şi n-ai avut nicicând, iar eu port vina de a nu-ţi fi demonstrat cât de mult greşeşti şi că atunci când repeţi aceeaşi greşeală iar şi iar şi iar… pierzi (şi nu oricum, şi nu orice, ci tot).

Prea târziu există. „Atât timp cât respir şi am ochii deschişi şi nu am o cruce deasupra nu există prea târziu.” Cu asta m-am înşelat eu, iubitule. Nu mi-am imaginat că poţi muri şi să respiri în continuare, că poţi muri şi că ochii nu trebuie neapărat să ţi se închidă, ci doar să îşi piardă strălucirea, că poţi muri şi fără o cruce care să ateste că nu mai ai nicio fărâmă de suflet în tine.

Am încercat să ştii. Am fost cea care şi-a rupt întotdeauna unghiile în carne în încercarea disperată de a menţine pe oricine în viaţă… pentru mine nu a făcut nimeni asta. Am fost cea care a iertat inutil, care a sperat prosteşte, care s-a ridicat când toţi şi toate ar fi rămas jos să îşi lingă rănile. Oricui îi vine sfârşitul… la mine s-a sfârşit. Şi ţi-aş spune azi un „ai grijă de tine”, dar întotdeauna ai făcut-o, iar acum nu simt decât că vreau să iau tăcerea în braţe şi să plec departe de tot ce ar putea însemna vreodată… eu. Pune flori pe un mormânt oarecare şi nu considera că am plecat, ci că am murit şi oricum nu-ţi va fi greu pentru că eu sunt cea care s-a confundat mereu cu cimitirul. Şi nici nu-ţi irosi lacrimi – sunt oricum prea târzii – şi nu crede în suferinţe inutile pentru că morţii nu se mai întorc şi nici timpul nu îl poţi da înapoi oricât de mult ai crede tu că poţi totul.

A fost oarecum comic să afirmi că reuşeşti orice. Iubitule, nu ai reuşit să mă menţii în viaţă şi… mă iubeai. Mă iubeai?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.